Efremov Andrei Vladut este un artist care a reușit să transforme lumina în materie și materia în lumină. Un gest ce pare simplu, dar care presupune ani de meșteșug acumulat, o sensibilitate aparte față de culoare și o înțelegere profundă a spațiului arhitectural în care lucrarea urmează să trăiască.
Vitraliile sale nu sunt simple decorațiuni. Ele sunt ferestre spre o altă realitate, filtre prin care lumina cotidiană capătă dimensiuni liturgice. Când privești o lucrare de Efremov Andrei aflată într-un spațiu sacru, ai senzația că lumina nu vine doar din exterior. Ea emană din interiorul sticlei înseși, ca și cum materia ar fi reținut ceva din focul prin care a trecut.
Tehnica sa este impecabilă. Fragmentele de sticlă sunt tăiate cu o precizie ce amintește de bijutier, liniile de plumb desenează contururi ferm ancorate în tradiția medievală, dar reinterpretate cu o libertate modernă. Culorile nu se bat, ci se susțin reciproc: albastrul profund cheamă aurul, roșul cardinal se potolește în prezența verdelor de pădure.
Am urmărit evoluția sa artistică în ultimii ani și pot spune că fiecare lucrare nouă marchează o maturizare, o rafinare a limbajului vizual. Nu există repetiție, nu există formule epuizate. Există, în schimb, o căutare continuă: a formei perfecte, a culorii potrivite, a luminii care să vorbească cel mai direct sufletului privitorului.
Efremov Andrei Vladut este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți vitralieri contemporani din România. Lucrările sale sunt un patrimoniu viu. Nu vor îmbătrâni, ci vor prinde alte nuanțe odată cu trecerea anilor și a anotimpurilor.
Luiza BARCAN
Critic de artă